FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG PNRR Ş I C Ă ILE FERATE: O OCAZIE ISTORIC Ă PENTRU A ACOPERI DEFICITUL DE TRANSPORT DURABIL ÎN ROMÂNIA 2 FEROVIARUL ROMÂNESC Ş I BANII EUROPENI 2.1 SCURT ISTORIC În mare parte, reţeaua actuală de căi ferate a fost finalizată în primele patru decenii pre-comuniste ale secolului al XX-lea. În 1950, lungimea totală de cale ferată era deja de 10.853 km, până la finalul perioadei comuniste aceasta a fost extinsă cu doar aproximativ 490 de km, ajungând la 11.343 de km ⁴. În perioada comunistă a existat însă o amplă modernizare a căilor ferate şi o adaptare a acesteia la noile industrii intensive dezvoltate în această etapă economică. Creşterea masivă a valorii producţiei industriale cu 579% în perioada 1959-1973 şi o triplare a PIB-ului pe cap de locuitor ⁵(Voinea 2018:37) nu s-ar fi putut realiza fără investiţii semnificative în modernizarea căilor ferate. Dacă în 1938 nu existau decât 58 de km de căi ferate electrificate, la finalul anilor 80 această cifră ajungea la 3680 de km. Procesul de dublare a căilor ferate, care a permis o fluidizare semnificativă a traficului feroviar şi o creştere a vitezei de transport a mărfurilor şi persoanelor, a fost realizată preponderent în această perioadă. Dacă în 1938 existau doar 360 km de cale ferată dublă, la finalul anilor 80 aceasta ajungea la 2949 de km ⁶. Au existat de asemenea în această perioadă ample investiţii în realizarea unor poduri şi tuneluri ce scurtau distanţele, precum şi înlocuirea traverselor şi liniilor ferate care să permită un gabarit mai mare şi o creştere a siguranţei de transport. Deosebit de important pentru transportul masiv de mărfuri industriale care a avut loc în această perioadă a fost modernizarea şi re-tehnologizarea staţiilor de triaj ce permiteau încărcarea şi descărcarea unui număr mare de vagoane ⁷. Parcul feroviar a cunoscut o trecere de la locomotivele pe bază de abur la cele diesel şi electrice şi numărul de vagoane de mărfuri şi călători a crescut exponenţial. tone în 1989 ⁹. La finalul perioadei comuniste, reţeaua de căi ferate din România era una dintre cele mai extinse din Europa, transportul feroviar, în ciuda calităţii lui deficitare, având una dintre cele mai mari arii de extindere în raport cu ţările europene. Marele declin Începând cu anii'90, infrastructura feroviară a cunoscut un declin accentuat. Acest lucru se datorează în primul rând scăderii dramatice a producţiei industriale de la începutul anilor 90, dar şi a unei diminuări semnificative a investiţiilor publice în sectorul feroviar. Garniturile de tren au intrat într-o stare avansată de degradare, gările au devenit spaţii insalubre care nu au fost renovate de-a lungul unor perioade mari de timp. Acest lucru a dus la o scădere accentuată a atractivităţii transportului feroviar de persoane. În condiţiile de creştere cu aproximativ 600 la sută a parcului de autovehicule(doar autoturismele au crescut de la 1.292.283 vehicule înmatriculate în 1990 la 6.902.984 în 2019, conform INS) şi a nivelului mic de impozitare şi taxare a mobilităţii de acest tip, circulaţia cu trenul nu a mai devenit atractivă din punct de vedere al costurilor pentru călători. Deficienţele legislative care permiteau externalizarea către stat a costurilor cu transportul terestru şi reformele structurale care au obligat transportatorii feroviari să internalizeze aceste costuri au dus la favorizarea sistematică a transportului rutier, în ciuda impactului devastator pe care acesta îl are asupra poluării cu dioxid de carbon şi noxe. Practic, finanţarea publică a fost în ultimele decenii cu cel puţin de 10 ori mai mică în defavoarea transportului feroviar ¹⁰. În ciuda faptului că transporturile nu au beneficiat de investiţii la fel de mari ca industriile sau agricultura în perioada comunistă, acestui sector i-au fost alocate sume semnificative, fiind unul dintre domeniile prioritare de investiţii. În anii'50 transporturile beneficiau de 14,9% din totalul investiţiilor, iar în anii'70 şi'80 această cifră se stabiliza la 10% din totalul acestora. ⁸ Expresia cea mai ilustrativă a acestei ample modernizări de care căile ferate au beneficiat în perioada socialistă este creşterea exponenţială a transporturilor de mărfuri şi persoane: de la 116.551 de mii de persoane transportate în 1950 la 481.035 de mii de persoane transportate în 1989. Similar, transportul de mărfuri creştea de la 35.069 de mii tone în 1950 la 306.302 mii de 4