FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG REPREZENTAREA POLITICĂ A FEMEILOR ÎN ROMÂNIA 1 INTRODUCERE Reprezentarea politică a femeilor este o temă care se situează la intersecția mai multor tipuri de reflecții și cercetări din sfera științelor politice și a studiilor de gen. Calitatea democrației și a participării civice, existența unui spațiu civic/ asociativ autonom și dinamic, gradul de democratizare și inclusivitate al partidelor politice, respectarea drepturilor și libertăților tuturor cetățenilor, dezvoltarea socio-economică și nivelul corupției, contractul de gen și reacțiile ideologice față de egalitatea de gen, toate aceste procese și instituții socio-politice influențează prezența și accesul femeilor la poziții de putere din instituțiile politice. După 1990,(re)construcția democratică a spațiului politic românesc se face mai degrabă la masculin. Reprezentarea politică a femeilor rămâne, în toate cele trei decenii postcomuniste, la valori reduse, care situează țara noastră pe ultimele locuri în analizele comparative internaționale. Față de anii 1990, situația s-a mai ameliorat, mai ales sub influența procesului de aderare la UE, iar la alegerile parlamentare din 2016 s-a înregistrat chiar o creștere mai vizibilă a mandatelor obținute de femei, valorile de reprezentare pe listele de candidați și în poziții eligibile rămânând totuși în continuare mici. Patru ani mai târziu, odată cu alegerile europarlamentare din 2019 și alegerile locale, respectiv parlamentare din anul 2020, trendul ascendent pare să se fi oprit și chiar inversat. Astfel, la alegerile europene din 2019, procentul femeilor care au obținut un mandat este de doar 21,2%, față de 34,4% în 2014. La alegerile locale din 2020 se observă o creștere minoră a femeilor care au obținut un mandat de primar, de la 4,6% în 2016, la 5,4%. Iar la alegerile parlamentare numărul femeilor a scăzut, femeile reprezentând doar 18,5% dintre parlamentari, comparativ cu 19,1% în anul 2016. Ar fi de asemenea de adăugat că, după mulți ani, numărul femeilor a scăzut dramatic și la nivelul guvernului, care a avut în formula inițială o singură femeie(Ministerul Muncii). Este pentru prima dată, după aderarea României la UE, când se înregistrează o scădere a reprezentării politice a femeilor(aflată oricum la un nivel foarte scăzut), iar acest lucru necesită – inclusiv prin prisma evoluțiilor politice recente de la nivel european și regional – o reflecție serioasă. Prin acest studiu ne propunem să identificăm principalii factori care influențează accesul femeilor la un mandat politic(local, național sau european) în context românesc și să încercăm să înțelegem care sunt elementele care pot explica situația actuală. La nivel internațional există deja o literatură bogată care a analizat prezența femeilor în politică, atât din perspectiva diverșilor factori care(re)produc inegalitățile de gen în spațiul politic, cât și din perspectiva conceptului de reprezentare politică. Avem și cercetări care s-au oprit asupra contextului românesc și/sau regional. Nu ne-am propus în acest raport o sinteză a literaturii existente, o listă selectivă de referințe fiind prezentă în bibliografia finală. Trebuie să precizăm că reprezentarea politică a femeilor nu se reduce doar la numărul acestora în instituțiile politice: pornind de la analiza de referință a lui Pitkin(1967), multe cercetări interoghează relația dintre reprezentarea descriptivă(numărul femeilor în politică) și reprezentarea substantivă, înțeleasă ca acțiune politică în favoarea nevoilor, intereselor și aspirațiilor femeilor, promovarea unei agende feministe, revendicarea egalității de gen(Celis, Childs, Kantola& Krook 2008, Celis& Childs 2011). Creșterea numărului de femei în politică nu este neapărat o garanție pentru dezvoltarea unei agende politice atentă la nevoile și interesele femeilor, și nici pentru susținerea și revendicarea egalității de gen. De altminteri, niciunul din factorii care influențează reprezentarea politică a femeilor, pe care am încercat să îi sintetizăm în secțiunile următoare, nu reprezintă în sine o soluție pentru asigurarea unei reprezentări politice echilibrate și echitabile pentru femei. Partidele politice sunt influențate, în organizarea și funcționarea lor, de contractul de gen de la nivel societal, iar la rândul lor produc stereotipuri și inegalități de gen prin practicile și comportamentele organizaționale; pentru că parties make gender, dar și gender makes parties(Kenny& Verge 2016). Astfel, în afară de faptul că este nevoie de o analiză multidimensională a (sub)reprezentării politice a femeilor, care să combine mai mulți factori, trebuie să ținem seama de fiecare dată de contextul socio-politic și de dimensiunea istorică ale fiecărei țări, căci aceste elemente pot uneori schimba fundamental rolul și consecințele acestor factori. Cercetările pe România s-au concentrat mai mult pe factorii socio-culturali și ideologici – trecutul comunist, contractul de gen societal, atitudinile privind egalitatea de gen și cotele de gen, legătura cu spațiul activist feminist, dar și influența contextului european – pentru a explica slaba reprezentare politică a femeilor în cele trei decenii de postcomunism, precum și ușoara creștere a acesteia începând cu anii 2008(Bucur& Miroiu 2019, Băluță I. 2015, 2013a, 2012, Băluță O. 2017, Gârboni 2