copii. Combinația paradoxală între valorile neo-liberale de pe piața muncii(și nu numai) și familialismul conservator­paternalist(oglindit clar în politicile familiale, dar nu numai) este un element care merită studiat suplimentar și care poate explica și decalajul care pare să existe între societatea mai deschisă către egalitatea între femei și bărbați și partidele politice, care înregistrează chiar un regres în susținerea acestei egalități. Nu în ultimul rând, atitudinile anti-feministe predominante în toate cele trei decenii postcomuniste, potențate de campaniile anti­gender(cu manifestări tot mai numeroase și diverse și în spațiul românesc) constituie factori care pot explica scăderea reprezentării politice a femeilor în 2020. Ce soluții ar putea fi adoptate pentru îmbunătățirea reprezentării politice a femeilor din Romania? În rândurile următoare propunem câteva recomandări în acest sens. În primul rând, este nevoie de o revizuire atentă a cadrului legislativ: sunt necesare prevederi mai clare, cu norme de implementare și sancțiuni pentru promovarea egalității de gen la nivelul partidelor politice și în procesul electoral. Totodată, trebuie vizată introducerea cotelor de gen în legislația electorală și încurajarea partidelor politice să adopte cote de gen interne. La fel, este nevoie de prevederi legale care să asigure respectarea legislației existente(de ex. anularea listelor electorale care nu au nicio femeie). Transparentizarea procedurilor și a informațiilor, respectiv colectarea de date relevante este o altă linie pe care s-ar putea interveni. Ar trebui introdusă obligația legală ca toate bazele de date ale Autorității Electorale Permanente să conțină indicatorii de sex, vârstă, ocupație/profesie pentru candidați și pentru aleși. La fel, ar trebui introdusă obligația ca toate raportările partidelor politice să conțină și date legate de diferențele de gen. Ar fi, totodată, nevoie de înființarea unui Observator național pentru egalitatea de gen, care să aibă drept menire culegerea sistematică și periodică de date, mai ales cantitative, cu relevanță pentru reprezentarea politică a femeilor. Nu în ultimul rând, aceste măsuri ar trebui însoțite de crearea și impunerea unor mecanisme de transparentizare a informațiilor existente la nivelul partidelor politice. În fine, este în continuare nevoie de sensibilizare, educație și conștientizare în legătură cu egalitatea de gen la nivelul socie ­tății românești. Ar putea fi concepute acțiuni de conștientizare a obstacolelor legate de egalitatea de gen, care ar putea fi realizate la nivelul organizațiilor de femei și al conducerilor partidelor politice. Este de dorit introducerea unor teme privind reprezen ­tarea politică, egalitatea de gen în cadrul orelor de cultură civică din școală, respectiv organizarea în universități a unui forum anual privind egalitatea de gen în politică și în administrație, cu participarea specialiștilor din mediul academic, a politicienilor/ politicienelor, a reprezen tan ților/reprezen tan telor mediului asociativ. 21 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI