FRIEDRICH-EBERT-STIFTUNG REPREZENTAREA POLITICĂ A FEMEILOR ÎN ROMÂNIA 2 O PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA CADRULUI LEGISLATIV La nivel legislativ, prevederile legate de susținerea reprezentării politice a femeilor sunt puțin numeroase și fără un impact real. Astfel, încă din 2002, Legea 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi prevede că partidele politice au obligația să»asigure reprezentarea echilibrată a femeilor și bărbaților în propunerea candidaților la alegerile locale, generale și pentru Parlamentul European«. Nu se explică însă nici ce înseamnă, nici cum poate fi obținută această reprezentare echilibrată. Legile electorale care reglementează alegerile locale(L 115/2015, art. 7(1)), naționale(L 208/2015, art. 52(2)) și europene(L 33/2007, art. 16(8)) conțin un singur articol referitor la acest aspect, formulat aproape identic:»Listele de candidați pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European se întocmesc astfel încât să asigure reprezentarea ambelor sexe«. Legea 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente adaugă că această obligație nu se referă și la listele cu un singur candidat. Nu există însă sancțiuni privind nulitatea listelor în caz de nerespectare, ca în cazul altor prevederi. Astfel, la alegerile locale din 2020 peste 900 de liste(cca 5%) nu au asigurat reprezentarea ambelor sexe, în timp ce la alegerile parlamentare numărul listelor pe care figurează doar bărbați a scăzut de la 23, în 2016, la șase(Pârvu, Ioniță& Popescu 2020). Din cele nouă scrutin e legislative organizate după 1990, șapte s-au desfășurat în logica scrutinului proporțional pe liste, iar două(2008 și 2012) s-au situat în logica scrutinului majoritar uninominal, dar combinat și cu o logică proporțională. Există cercetări care arată că tipul de scrutin influențează reprezentarea descriptivă a femeilor. Astfel, sistemele electorale majoritare sunt considerate mult mai puțin favorabile prezenței femeilor pe listele electorale/pe locurile alese decât sistemele proporționale, chiar dacă există și țări cu sisteme proporționale care au o slabă reprezentarea politică a femeilor(Norris 2006, Tremblay 2012). Datele din Tabelul 1 demonstrează că schimbarea tipului de scrutin în România nu a influențat procentul femeilor prezente în Parlament. Tabelul 1 Reprezentarea politică a femeilor în Parlamentul României, 1990-2020 % femei în Cameră % femei în Senat % femei în Parlament 1990 4,5% 0,8% 3,7% 1992 3,8% 2,1% 3,3% 1996 7,3% 1,4% 5,6% Sursă: prelucrările autorilor pe baza datelor furnizate de Autoritatea Electorală Permanentă. 2000 11,0% 7,9% 10,1% 2004 11,4% 9,5% 10,9% 2008 11,4% 5,8% 9,8% 2012 13,3% 7,4% 11,6% 2016 20,7% 15,4% 19,1% 2020 18,5% 18,4% 18,5% Legea privind finanțarea partidelor prevede, încă din 2006, o finanțare suplimentară pentru partidele care au femei pe locuri eligibile:»Suma alocată anual partidelor politice de la bugetul de stat este de cel puțin 0,01% și de cel mult 0,04% din produsul intern brut. Pentru partidele politice care promovează femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, suma alocată de la bugetul de stat va fi majorată dublu proporțional cu numărul mandatelor obținute în alegeri de candidații femei.«(L 334/2006, art. 18(2)). Odată cu modificarea semnificativă a finanțării partidelor de la bugetul de stat(HG 10/2016 de modificare a L334),»majorarea subvenției proporțional cu numărul mandatelor obținute în alegeri de către candidații femei« crește și ea în importanță, ceea ce poate influența creșterea semnificativă a procentului de femei alese la alegerile parlamentare din 2016(Iancu 2021). Cu toate acestea, din discuțiile informale cu membri ai partidelor politice reiese că acest factor nu a fost discutat/luat în considerare în procesul de constituire a listelor de candidați la nivelul partidelor, iar scăderea numărului de femei în 2020 confirmă aceste afirmații. Acest factor ar trebui verificat prin interviuri și retestat la următoarele runde de alegeri, pentru a obține o imagine mai clară a felului în care funcționează acest mecanism de finanțare la nivelul partidelor politice și a impactului pe care îl produce. Așadar, legislația în vigoare nu conține prevederi suficient de clare și/sau puternice pentru a determina creșterea reprezentării politice a femeilor. În plus, puținele prevederi existente nu sunt 4