însoțite de norme clare de aplicare sau de sancțiuni precise și, chiar atunci când există, acestea nu sunt aplicate, ca în cazul listelor electorale care nu au avut nicio candidată și nu au fost verificate și invalidate. De altfel, studiile existente arată că unul din factorii cei mai importanți pentru creșterea reprezentării politice a femeilor îl reprezintă cotele de gen(fie că sunt la nivelul legislației, fie că sunt la nivelul partidelor politice) (Childs& Krook 2009, O'Brien& Rickne 2016). Peste 100 de state au adoptat, în ultimele decenii, diverse sisteme de cote: cote legislative sau cote voluntare, interne(Kenny& Verge 2016). Pe de altă parte, deși reprezintă un catalizator puternic, cotele de gen nu garantează – în funcție de tipul și implementarea acestora – creșterea reprezentării descriptive a femeilor(Kenny& Verge 2016) și nici nu produc în toate cazurile o schimbare substantivă a definiției egalității sau o (re)înnoire efectivă a democrației reprezentative(Lépinard& Rubio-Marin 2018: 11). Până în prezent, în România toate proiectele legislative care propuneau diverse variante de cote de gen au fost respinse, generând adesea controverse și atacuri ideologice, așa cum vom exemplifica mai jos. O PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA CADRULUI LEGISLATIV 5