2. Prevederi legale și abordarea violenței și a hărțuirii prin prisma Convenției OIM nr. 190 și a Recomandării OIM nr. 206 2.1. De ce vorbim astăzi despre violență și hărțuire în lumea muncii? Interesul pentru fenomenele violenței și ale hărțuirii în lumea muncii reflectă o evoluție a modului în care este înțeles dreptul muncii. În mod tradițional, dreptul muncii s-a concentrat asupra dimensiunilor economice ale raportului de muncă – salariu, timp de muncă, stabilitate în muncă. În ultima vreme, s-a produs însă o extindere a sferei de protecție a lucrătorilor către aspecte ce țin de demnitatea persoanei, sănătatea mintală, egalitatea de șanse și calitatea mediului de lucru . 21 În acest context, violența și hărțuirea nu mai sunt percepute ca simple disfuncționalități sau conflicte interpersonale izolate, ci drept fenomene sistemice, care afectează în mod direct exercitarea dreptului la muncă, precum și respectarea altor drepturi fundamentale, precum dreptul la sănătate. Această schimbare de perspectivă este rezultatul mai multor evoluții la nivel internațional și european, precum: → dezvoltarea drepturilor omului și integrarea lor în sfera relațiilor de muncă, acest lucru conducând la recunoașterea demnității ca element central al raportului de muncă; 22 → extinderea modului în care înțelegem conceptele de sănătate și securitate în muncă, prin includerea dimensiunii psihosociale(stres, sănătate mintală), evidențiind faptul că riscurile profesionale nu sunt doar fizice, ci pot deriva și din comportamente, relații de putere sau cultura organizațională; → evoluțiile din domeniul egalității de șanse și al combaterii discriminării, care au arătat că violența și hărțuirea afectează în mod disproporționat anumite categorii de lucrători, în special femeile, dar și alte grupuri vulnerabile. 23 Definirea la nivel internațional a violenței și a hărțuirii prin Convenția OIM nr. 190 marchează o schimbare de paradigmă, acest act recunoscându‑le ca parte a unui spectru de comportamente inacceptabile și legându-le de organizarea muncii, raporturile de putere și inegalitățile structurale. Violența și hărțuirea în lumea muncii sunt incompatibile cu munca decentă, care presupune desfășurarea activității în condiții de libertate, echitate, securitate și demnitate. 24 Problematica violenței și a hărțuirii este strâns legată și de funcționarea dialogului social. Dialogul social 25 are un rol specific în identificarea riscurilor, definirea măsurilor de prevenire și asigurarea aplicării efective a normelor. 26 Instrumentele clasice ale dialogului social oferă cadrul necesar pentru integrarea unor politici și proceduri privind prevenirea și combaterea violenței și a hărțuirii. Convenția OIM nr. 190 și Recomandarea OIM nr. 206 subliniază rolul dialogului social și al negocierii colective în prevenirea și combaterea violenței și a hărțuirii, stabilind obligația statelor de a consulta organizațiile reprezentative ale angajatorilor și lucrătorilor și de a promova participarea acestora la elaborarea și implementarea politicilor relevante. 27 Această abordare reflectă o înțelegere modernă a dreptului muncii, în care protecția este asigurată prin mecanisme participative, capabile să răspundă specificului fiecărui sector sau loc de muncă. 2.2. Contextul legal național Cadrul legal național privind prevenirea și combaterea violenței și hărțuirii în lumea muncii este construit dintr-un ansamblu de reglementări care, deși adoptate în momente diferite și cu finalități distincte, urmăresc protejarea demnității, a sănătății și a securității lucrătorilor. Acest set de legi reflectă evoluția conceptului analizat: de la o abordare punctuală, centrată pe sancționarea unor fapte, către o abordare integrată, care include prevenirea, protecția și mecanismele de intervenție. → Constituția României consacră dreptul la muncă și protecția socială a muncii, precum și principiul demnității umane și al egalității în drepturi. 28 → Codul muncii reprezintă principalul instrument de reglementare a relațiilor de muncă, consacrând obligația angajatorului de a asigura condiții de muncă adecvate, respectarea demnității în muncă și protecția sănătății și a securității salariaților. 29 Codul muncii conține principii de bază care permit integrarea acestor fenomene în sfera obligațiilor angajatorului, inclusiv cu referire la interzicerea discriminării și la obligația generală de protecție a salariatului. 30 Eliminarea violenței și a hărțuirii din lumea muncii 9