3. Violența și hărțuirea ca probleme de sănătate și securitate în muncă Convenția OIM nr. 190 și Recomandarea OIM nr. 206 subliniază că prevenirea violenței și a hărțuirii în lumea muncii necesită o abordare integrată și sensibilă la dimensiunea de gen, inclusiv prin legislația și politicile de securitate și sănătate în muncă(SSM). 42 Aceste fenomene nu țin doar de relațiile dintre persoane, ci reprezintă riscuri profesionale, deoarece au efecte reale asupra sănătății fizice și mintale a tuturor lucrătorilor. Prin caracterul său preventiv, cadrul SSM oferă un punct de referință eficient pentru abordarea cauzelor structurale ale violenței și ale hărțuirii. Acest cadru permite intervenții timpurii și sistemice și mobilizează actorii din lumea muncii, inclusiv sindicatele, pentru a contribui la crearea unor medii de lucru sigure și lipsite de violență și hărțuire. Importanța integrării perspectivei de gen în SSM Convenția OIM nr. 190 și Recomandarea OIM nr. 206 impun o abordare incluzivă și sensibilă la gen, dat fiind că femeile sunt afectate disproporționat de violență și hărțuire, iar riscurile și formele acestor comportamente diferă(de exemplu, violență de gen, hărțuire sexuală). În mod tradițional, aceste riscuri au fost excluse din domeniul SSM, accentul fiind pus pe riscuri fizice, precum expunerea la substanțe toxice sau accidentele legate de utilaje, asociate în principal sectoarelor dominate de bărbați. În schimb, hărțuirea sexuală și riscurile psihosociale care afectează în mod disproporționat femeile nu au fost tratate ca riscuri profesionale. Persistă însă percepția că violența și hărțuirea de gen nu sunt o problemă de SSM. Această opinie e alimentată de mai mulți factori: convingerea că violența și hărțuirea de gen țin de sfera privată, accentul pus pe legislația anti-discriminare și pe plângeri individuale sau stereotipurile legate de rolurile de gen. Situația este agravată de resursele limitate ale instituțiilor de control și de concentrarea acestora asupra riscurilor fizice, precum și de dificultățile în abordarea riscurilor emergente din lumea muncii. De aceea, integrarea violenței și hărțuirii în SSM necesită măsuri deliberate și sensibile la gen, care să le trateze ca riscuri profesionale. Accentul trebuie mutat de la abordări reactive la prevenție, prin politici, practici și mecanisme de supraveghere care protejează toți lucrătorii și toate lucrătoarele de violența de gen și hărțuirea sexuală. 43 Relația dintre violență sau hărțuire și riscurile psihosociale este bidirecțională: pe de o parte, factorii individuali, sociali și organizaționali pot genera violență și hărțuire; pe de altă parte, aceste comportamente amplifică riscurile psihosociale, creând un cerc vicios. Mediile de muncă stresante cresc probabilitatea apariției hărțuirii, iar persoanele hărțuite devin mai vulnerabile la stres și la alte probleme de sănătate. În economia actuală, riscurile psihosociale sunt din ce în ce mai răspândite și au efecte profunde asupra sănătății mentale și fizice. Ele sunt legate de factori precum organizarea și intensificarea muncii, supravegherea digitală sau dificultățile de a echilibra viața profesională și cea personală. În acest context, prevenirea și gestionarea violenței, a hărțuirii și a riscurilor psihosociale asociate devin esențiale, iar sistemele de SSM joacă un rol crucial în reducerea cauzelor ocupaționale ale tulburărilor fizice și mentale și în protejarea sănătății și siguranței tuturor lucrătorilor. 44 Eliminarea violenței și a hărțuirii din lumea muncii 13