3.1. Impactul asupra sănătății și a securității lucrătorilor Pentru lucrători și lucrătoare , violența și hărțuirea în lumea muncii au efecte profunde asupra sănătății psihologice, fizice și sexuale, afectându-le totodată demnitatea și mediul social și familial. Pentru angajatori , consecințele violenței și hărțuirii includ fluctuația de personal, absenteismul, utilizarea concediilor medicale, costurile pe termen lung generate de incapacitate temporară sau invaliditate, riscul crescut de erori și accidente, scăderea moralului și a productivității, precum și cheltuieli juridice sau pierderi de reputație. Violența și hărțuirea ca riscuri profesionale Violența și hărțuirea la locul de muncă constituie riscuri profesionale, întrucât afectează direct sănătatea fizică și psihică a lucrătorilor și a lucrătoarelor și le compromit capacitatea de a-și desfășura activitatea în condiții sigure și eficiente. Conform principiilor SSM și ale Convenției OIM nr. 190, orice factor care poate provoca vătămare, boală sau stres este considerat un risc profesional, iar violența și hărțuirea, inclusiv cea bazată pe gen, se încadrează în această categorie. Aceste fenomene nu reprezintă doar exemple de comportamente neadecvate, ci au efecte psihosociale și fizice concrete și contribuie la crearea unui mediu de muncă nesigur și nesănătos, afectând atât victimele directe, cât și colectivul sau funcționarea organizației în sine. Prin urmare, ele trebuie recunoscute ca riscuri profesionale și incluse în evaluarea și prevenirea riscurilor, ca parte integrantă a managementului SSM. Pentru stat , violența și hărțuirea implică costuri prin servicii publice precum ajutor de șomaj, asistență socială și medicală, reconversie profesională, cheltuieli judiciare și consiliere, precum și pierderi economice cauzate de productivitatea redusă și absența forței de muncă, care au un efect negativ asupra PIB‑ului. Se estimează că violența și hărțuirea pot contribui la pierderi între 1% și 3.5% din PIB. 46 3.2. Elemente esențiale pentru un mediu de lucru lipsit de violență și hărțuire Politica anti-violență și hărțuire Politicile la locul de muncă trebuie să fie negociate între sindicate și angajatori și nu impuse unilateral de angajator. O politică eficientă la locul de muncă pentru prevenirea și eliminarea violenței și hărțuirii trebuie să fie clară, cuprinzătoare și incluzivă, în linie cu principiile Convenției OIM nr. 190 și ale Recomandării OIM nr. 206. Elementele esențiale includ: → o declarație fermă de toleranță zero față de violență și hărțuire; → o definiție clară și extinsă a violenței și a hărțuirii, care recunoaște că riscurile nu se limitează la spațiul fizic de muncă; → aplicabilitate pentru toți lucrătorii, cu atenție specială pentru grupurile vulnerabile; → abordarea explicită a violenței și a hărțuirii de gen, a hărțuirii sexuale și a impactului violenței domestice; → măsuri concrete de prevenire, gestionare și sancționare, inclusiv: • proceduri clare de depunere și investigare a plângerilor; • garanții de confidențialitate; • protecția împotriva victimizării pentru victime, martori și avertizori. → instruire și conștientizare pentru toți angajații, inclusiv pentru manageri și supraveghetori; → mecanisme de monitorizare și evaluare continuă a eficienței politicii; → integrarea unei perspective de gen și a unor măsuri incluzive, care reflectă nevoile diferitelor grupuri; → actualizarea periodică a politicii, pentru a răspunde schimbărilor din lumea muncii; → implicarea activă a femeilor și a altor grupuri vulnerabile în elaborarea și implementarea măsurilor. Eliminarea violenței și a hărțuirii din lumea muncii 15