hărțuire adoptată la nivelul unității și să reflecte standardele stabilite prin Convenția OIM nr. 190 și Recomandarea OIM nr. 206. Dacă politica anti-hărțuire stabilește ce își propune angajatorul, regulamentul intern stabilește cum se aplică aceste reguli în practică. Sindicatele au un rol important în procesul de elaborare și revizuire a regulamentului intern. Deși acesta este adoptat de angajator, legislația prevede consultarea obligatorie a sindicatului sau a reprezentanților salariaților, oferind astfel un cadru formal pentru introducerea unor prevederi adecvate. 54 Sindicatele pot acționa în două direcții principale: evaluarea conținutului regulamentului intern și monitorizarea aplicării acestuia. Sindicatele pot analiza dacă sesizările sunt tratate în mod efectiv și imparțial, dacă termenele sunt respectate, dacă victimele sunt protejate și dacă sancțiunile sunt aplicate în mod efectiv. Sindicatele vor verifica coerența regulamentului intern cu politica anti‑hărțuire și cu standardele Convenției OIM nr. 190 și Recomandării OIM nr. 206, urmărind dacă prevederile existente sunt suficiente pentru a asigura prevenirea, protecția și soluționarea efectivă a cazurilor. În lipsa acestei monitorizări, există riscul ca regulamentul intern să funcționeze doar la nivel declarativ, fără a produce o schimbare a mediului de muncă. 4.2. Sindicatul ca actor de sprijin pentru victime Sindicatul are un rol important în sprijinirea lucrătorilor și lucrătoarelor care se confruntă cu violență și hărțuire și în promovarea culturii respectului, ceea ce de multe ori creează condițiile propice ca victimele să raporteze. Momentul în care un lucrător decide să vorbească despre o experiență de hărțuire sau violență este unul critic, marcat de vulnerabilitate, incertitudine și, adesea, teamă de consecințe. Sindicatul poate reprezenta primul punct de contact și, uneori, singura formă de sprijin accesibilă pentru victimă. Sindicatul nu este o autoritate de anchetă și nu poate înlocui rolul angajatorului sau al instituțiilor competente, însă poate juca un rol decisiv în informarea lucrătorului, clarificarea opțiunilor disponibile și susținerea acestuia în demersurile ulterioare(Anexa 3). În multe cazuri, lucrătorii afectați de violență sau hărțuire se confruntă cu probleme de sănătate și efecte psihologice și sociale semnificative, care le pot influența capacitatea de a acționa. Deși sindicatul nu înlocuiește serviciile specializate de consiliere, acesta poate avea un rol important în informarea și orientarea persoanei către servicii specializate și alte resurse adecvate, precum și în crearea unui spațiu sigur de exprimare. Consiliere primară privind drepturile lucrătorilor expuși hărțuirii și violenței Consilierea primară reprezintă primul nivel de intervenție sindicală în sprijinul unei persoane care se confruntă cu o situație de violență sau hărțuire în lumea muncii. Aceasta are loc, de regulă, în momentul în care lucrătorul alege să împărtășească experiența sa. Modul în care este gestionată această primă interacțiune poate influența decizia persoanei de a continua sau nu demersurile. Rolul sindical este de acela a asculta, clarifica și orienta, nu de a investiga sau de a formula concluzii. Consilierea primară oferită de sindicat are rolul de a sprijini lucrătorul în înțelegerea situației și a opțiunilor disponibile, într-un cadru sigur și confidențial. Consilierea trebuie să fie centrată pe persoană, să respecte voința acesteia și să faciliteze luarea unei decizii informate, fără a substitui decizia lucrătorului. Consilierea primară poate ajuta la evitarea unor riscuri frecvente precum minimalizarea situației, formularea unor judecăți sau presiunea asupra persoanei de a acționa într-un anumit sens. În situațiile în care mecanismele interne nu sunt utilizate, nu sunt eficiente sau nu oferă garanții suficiente de imparțialitate, consilierea primară poate clarifica pentru lucrători faptul că au la dispoziție mai multe căi externe de soluționare(Anexa 4). Reprezentare procedurală Reprezentarea procedurală intervine atât în cadrul procedurilor interne(de exemplu, investigații interne sau comisii de disciplină), cât și în fața instituțiilor externe sau a instanțelor de judecată. În cadrul procedurilor interne ale angajatorului, sindicatul poate interveni în mai multe moduri, în funcție de situație și de poziția lucrătorului(victimă, martor sau persoană vizată de acuzații). Sindicatul poate: → asista lucrătorul în formularea unei sesizări interne, contribuind la structurarea faptelor și la identificarea probelor relevante; → asista lucrătorul în procedurile disciplinare, pentru a asigura respectarea regulilor procedurale și drepturile lucrătorilor. De exemplu prin: • verificarea respectarea procedurii(convocare, drept la apărare, administrarea probelor); • formularea de observații sau apărări în numele lucrătorului; • prevenirea sau contestarea unor abuzuri sau a unor sancțiuni nejustificate. Eliminarea violenței și a hărțuirii din lumea muncii 23