GABRIEL BĂDESCU| OANA NEGRU-SUBŢIRICĂ| DANIELA ANGI| CLAUDIU IVAN PROFESOR ÎN ROMÂNIA. CINE, DE CE, ÎN CE FEL CONTRIBUIE LA EDUCAȚIA ELEVILOR ÎN ȘCOLILE ROMÂNEȘTI? CONTEXT Din perspectiva celor mai mulți dintre indicatorii uzuali, școala românească este deficitară. România se află constant pe ultimele poziții dintre țările UE în evaluările internaționale ale calității educației, având în vedere aspecte dintre cele mai diverse. În plus, pentru mai mulți indicatori importanți trendul este descendent, în contrast cu restul țărilor UE i . Astfel, durata de ansamblu a educației școlare este dintre cele mai mici. România este singura țară din UE, alături de Marea Britanie, unde speranța de durată a educației(school expectancy) a avut un declin mai mare de un an după 2001. În plus, luând în calcul proporția celor între 25-34 ani care au părăsit prematur educația și pregătirea profesională(ELET 25-34), România este din nou un caz aparte, fiind singura țară din UE cu un trend negativ ii . De asemenea, Romania are în 2016 o rată de părăsire timpurie a școlii pentru cei între 18-24 de ani de 18,5%, locul trei in UE, dupa Spania si Malta, pe trend de creștere iii . Nu doar aria de cuprindere ci și calitatea educa ­ției școlare ridică probleme serioase. Astfel, din perspectiva rezultatelor studiului comparat Programme for International Student Assessment (PISA), aplicat elevilor de 15 ani din școli o dată la trei ani începând cu 2000, România este pe unul dintre ultimele locuri în Europa, având valori care sunt mult sub media UE28 atât pentru valorile de mijloc(medie, mediană), cât și cele ale proporțiilor de elevi cu rezultate de vârf(nivelul 5 și 6 din 6). România are scoruri sub cele ale Bulgariei, aproximativ egale cu cele ale Turciei, Albaniei și Moldovei. Aproximativ jumătate dintre elevii români de 15 ani se află sub nivelul 2(”functional literacy”) la cel puțin una dintre cele trei probe principale PISA(matematică, citire, știință) iv . În același timp, calitatea educației presupune formarea de cetățeni care pot să înţeleagă problemele cu care se confruntă societatea, să evalueze soluţiile pe care partidele şi politicienii le propun și să poată propune ei înşişi astfel de soluţii. Acest rol al educației este cu atât mai important în contextul actual, în care asistăm la succese electorale ale unor partide şi candidaţi care susțin politici iliberale nu doar în țări foste comuniste(cum ar fi de exemplu Viktor Orban şi Fidesz în Ungaria, Jaroslaw Kaczynski și PiS în Polonia), ci chiar şi în democraţii cu tradiție(de exemplu, rezultatul AfD la alegerile recente din Germania). Sistemul educaţional din România nu excelează nici în această privință v . Nu în ultimul rând, educația școlară ar trebui să ofere oportunități egale elevilor. În loc să le reducă, şcoala românească amplifică diferențele de șanse de reușită dintre elevii și studenții care provin din mediul rural, au părinți cu un nivel redus de educație, au o situaţie socioeconomică precară, sau sunt de etnie romă, și ceilalți elevi şi studenţi vi . Ce este de făcut? Studiile asupra calității școlii de nivel preuniversitar realizate în sisteme educa ­ționale diverse arată că atributele profesorilor au un rol însemnat asupra învățării, cel puțin egal cu al unor aspecte ce țin de curriculum sau de dotare a clasei și școlii vii . Nu e un rezultat care să surprindă. Dacă ar fi să ne închipuim lumea și chiar propria noastră viață fără educatorii, învățătorii și profesorii pe care i-am avut, lucrurile ar arăta foarte ciudat. Dincolo de părinți, formarea noastră ar fi limitată doar la frânturi incoerente de informații, pe care le-am„prinde” din jur. Lucrurile s-ar lega foarte greu, nu am ști ce e util să învățăm și când, nu am primi niciun feedback coerent și adesea nu am avea habar dacă ne-a ieșit sau nu ne-a ieșit ceva. Fără profesori, lumea ar fi un loc foarte haotic și propria noastră dezvoltare ar fi teribil de limitată. Tocmai de aceea, este important să știm în ce fel contribuie profesorii la educația elevilor în școlile românești. Vom analiza acest lucru pornind de la date statistice care descriu contextul în care profesorii își desfășoară activitatea, precum și de la răspunsurile pe care le-am primit de la 20 de profesori diferiți din perspectiva experienței profesionale, a specializării și a tipului de școală. 3