GABRIEL BĂDESCU| OANA NEGRU-SUBŢIRICĂ| DANIELA ANGI| CLAUDIU IVAN PROFESOR ÎN ROMÂNIA. CINE, DE CE, ÎN CE FEL CONTRIBUIE LA EDUCAȚIA ELEVILOR ÎN ȘCOLILE ROMÂNEȘTI? „În primul rând trebuie să ai, nu un car de răbdare, cred că trebuie să ai o tonă de răbdare cu ei. Trebuie să înțelegi generațiile care vin și care din ce în ce sunt mai... care au să zic așa... mai multă permisibilitate la internet, la nou, ca să zic, la libertate și n-o înțeleg în adevăratul sens al cuvântului.”...„Ei nu înțeleg că trebuie să fie și o limită undeva.”(Diana, 35 ani, profesor de educație muzicală la clasele 5-8, vechime de 12 ani în învățământ) Răbdarea la care face referire profesoara se integrează în acele convingeri privind predarea, care presupun tocmai raportarea la unicitatea elevilor și acceptarea caracteristicilor lor personale, chiar dacă ele contravin modului în care profesorul vede realitatea. Astfel, această răbdare este aplicată în mod real la clasă atunci când profesorul folosește practici de predare prin care ascultă și validează părerile elevilor, chiar dacă nu este de acord cu ele. Mesajul pe care profesorul ar trebui să îl transmită este:„Te ascult și te respect, înțeleg părerea ta, chiar dacă nu sunt de acord cu tine”. Abia atunci vorbim despre o congruență între convingeri legate de predare/ învățare și practici de predare. Atât convingerile cât și practicile privind predarea sunt dependente de formarea educaţională şi experienţa profesională a cadrelor didactice, de contextul cultural și socio-economic în care ei lucrează, de valorile mai generale după care se ghidează. În România, scriptic, există o diversitate mare a cursurilor de formare continuă, iar formarea inițială este destul de simplu de accesat de cei care sunt studenți(au câteva cursuri în plus față de cele de la facultate). Ceea ce lipsește este un fir roșu al formării profesionale și apoi a construirii subiective a profesorului ca și formator. Cei mai mulți studenți aleg modulul psihopedagogic într-un moment din dezvoltarea lor când nu înțeleg ce înseamnă să fii profesor(adică în anul 1 de facultate). Apoi lucrurile merg din inerție, în ritmul sesiunilor, cu foarte puține experiențe practice ghidate de predare. Convingerile lor privind predarea/ învățarea se formează într-un moment când a fi profesor este o preocupare minoră de viață. Apoi, când ajung în mod real profesori: „... ca mod de a preda, n-ai putut să-ți însușești în facultate. Lucru ăsta, cum v-am spus, te formezi singur. Te modelezi după copiii pe care-i ai, poate după felul de a fi, că mă gândesc că nu poți să te schimbi așa după copii dacă tu ai un alt fel de a fi. Dar pe parcurs cred că îți găsești stilul de predare.” (Amalia, 42 de ani, profesoară de religie la clasele 1-8, vechime de 20 de ani în învățământ) Această realitate înseamnă și o confruntare cu un curriculum școlar extrem de dens și de teoretic: „Eu cred că ar fi necesar, cel puțin două săptă ­mâni pe semestru, minim, copii să facă activități practice... pentru că nu mai fac activități practice și toată ziua... apare epuizarea și la ei, pentru că îi înțeleg de multe ori și-i văd, șase ore scris în continuu, la fiecare materie predat, când ajung acasă-s epuizați.”(Lia, 42 de ani, profesoară de istorie și geografie la clasele 5-8, vechime de 20 de ani în învățământ) Trecerea timpului și acumularea de experiență în predare contribuie cu siguranță la formarea convingerilor privind predarea/ învățare. Aici sunt avantajați profesorii reflexivi și motivați intrinsec, care au avut ei înșiși modele pozitive în propriii profesori(lucru pe care îl identifică de altfel trei dintre profesorii intervievați). Dar, fără o abordare sistematică și organică a convingerilor legate de predare prin activitățile de formare, cei mai mulți profesori își vor contura totuși aceste convingeri ghidați de repere externe negative: salarizarea deficitară, imaginea negativă a profesorului din mediul preuniversitar în media din România, cerințele exagerate ale părinților privind acordarea de note mari copiilor. Altfel spus, dacă profesorii nu înțeleg de ce aleg să devină profesori și ce înseamnă, prin prisma propriilor caracteristici personale, să fii un profesor bun, înainte de a intra în sistemul de învățământ, ei vor fi mult mai vulnerabili la influențe externe negative și își vor 16