GABRIEL BĂDESCU| OANA NEGRU-SUBŢIRICĂ| DANIELA ANGI| CLAUDIU IVAN PROFESOR ÎN ROMÂNIA. CINE, DE CE, ÎN CE FEL CONTRIBUIE LA EDUCAȚIA ELEVILOR ÎN ȘCOLILE ROMÂNEȘTI? modela convingeri legate de predare/ învățare care pot fi nocive și pentru ei și pentru elevi. Și în acest caz, oricâte formări continue vor face, oricâte practici de predare vor învăța, eficiența acestora pentru a schimba modul în care ei își văd menirea ca și profesori, va fi minimă. Ce înseamnă un profesor bun? În cadrul interviurilor cu profesori, am dezvoltat tema calității școlii, orientând discuția înspre întrebarea:”Ce înseamnă un profesor bun?” Profesorii intervievați s-au referit, dincolo de aspectele ce vizează strict pregătirea profesională de specialitate, la o gamă largă de atribute care contează pentru ca un profesor să își practice meseria cât mai bine. Astfel, conform unuia dintre respondenți, calitățile pe care ar trebui să le întrunească un profesor bun includ creativitate, preocupare pentru perfecționare și seriozitate (punctualitate, responsabilitate). În plus, un profesor bun are nevoie de inteligență emoțională (absolut necesară în relația cu colegii, elevii și cu părinții acestora) și de vocație. Vocația este în mod particular importantă și pentru că asigură resursele necesare depășirii situațiilor demotivante care pot apărea pe parcurs(Mihaela, profesor-psiholog, nivel liceal, 20 ani vechime). O opinie apropiată este exprimată de un alt respondent, care accentuează necesitatea – între atributele unui bun profesor – unui set important de calități umane, care să însoțească pregătirea științifică; un profesor bun trebuie să fie autentic și sincer, să își țină cuvântul, să îi trateze pe elevi cu respect. Flexibilitatea este un atu, însă este recomandat ca aceasta să fie însoțită de fermitate. Mai mult decât atât, un profesor bun trebuie să accepte că învățarea este continuă și că are un caracter reciproc: deși aflat în poziția de a educa și transmite cunoștințe elevilor, profesorul, la rândul său, învață, inclusiv de la elevi, pe tot parcursul activității sale(George, profesor limba română, nivel gimnazial, 7 ani vechime). Observațiile de mai sus sunt consonante cu perspectiva nuanțată de unul dintre profesorii intervievați cu privire la natura carierei didactice. Astfel, munca de profesor este provocatoare și presupune învățare continuă, înseamnă a practica o meserie care nu generează blazare; dimpotrivă, meseria de profesor presupune o activitate care stimulează dezvoltarea personală și perfecționarea (desigur, în măsura în care acest potențial este însoțit de preocuparea profesorilor pentru propria lor dezvoltare continuă). Desigur că există și aspecte mai puțin motivante, ca de altfel, în orice profesie, reflectate de exemplu de relațiile ierarhice instituționale și încărcătura birocratică a activității didactice. Pentru profesorii debutanți, mai ales, e importantă depășirea cu succes a situațiilor demotivante(care pot include și aspecte negative legate de climatul din școală, relațiile cu colectivul/conducerea), deoarece în cazul lor, fiind aflați la început de carieră, există o mai mare probabilitate a deciziei de reorientare profesională(Mihaela, profesor-psiholog, nivel liceal, 20 ani vechime). În ceea ce privește salarizarea, aspect discutat deja într-o secțiune anterioară ca fiind unul dintre factorii decisivi pentru atractivitatea profesiei, unul dintre profesorii intervievați punctează faptul că nivelul de salarizare nu este neapărat printre cei mai demotivanți factori, câtă vreme cei care intră în sistemul de educație sunt conștienți de la bun început că nu trebuie să se aștepte la salarii mari. Mai demotivantă este, conform repondentului, lipsa de susținere pentru ceea ce face profesorul, pentru efortul pe care îl depune(susținere din partea conducerii școlii, a colegilor)(George, profesor limba română, nivel gimnazial, 7 ani vechime). Această ultimă observație poate fi citită în legătură cu rezultatele unui studiu recent care arată că în România există o relație puternică între satisfacția profesorilor față de meseria lor și față de contextul școlar în care lucrează și percepția existenței, în cadrul școlii, a unui climat colaborativ(ce includ 17