Druckschrift 
Profesor în România : cine, de ce, în ce fel contribuie la educaţia elevilor în şcolile româneşti?
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

GABRIEL BĂDESCU| OANA NEGRU-SUBŢIRICĂ| DANIELA ANGI| CLAUDIU IVAN PROFESOR ÎN ROMÂNIA. CINE, DE CE, ÎN CE FEL CONTRIBUIE LA EDUCAȚIA ELEVILOR ÎN ȘCOLILE ROMÂNEȘTI? cunoștințe, pe predarea frontală, și pe aplicarea rigidă și nediferențiată a curriculumului. După cum observă unul dintre profesorii intervievați: Lucrurile astea te pot ajuta, te-ar putea ajuta, dacă ai avea un sistem de învățământ cu o birocrație mai puțin agresivă... sau nu așa de mare cum o avem noi... Dacă ai putea ai o libertate în a-ți programa anumite activități, anumite lucruri, de a-ți programa... ori la noi, în special colegii din învățământul de masă, fiind obligați respecte o programă școlară la minut, la zi, la săptămână, nu prea au libertatea de a-și observa nevoile elevilor, de a se opri, de a le relua dacă consideră este nevoie... sau de a merge mai repede, dacă iarăși consideră este nevoie. (Claudiu, 38 ani, profesor de sprijin/itinerant, vechime de 17 ani în învățământ) Pe de altă parte, formarea inițială, în cadrul modulelor de formare psiho-pedagogică de Nivel I și II nu acoperă, în cele mai multe cazuri, bagajul necesar de cunoștințe și competențe astfel încât cadrul didactic performeze adecvat în actul predării la clasă. Situația poate explicată cel puțin în parte de modul în care este organizată pregătirea didactică inițială, de importanța redusă acordată acestei materii în curriculumul universitar: Formarea inițială a acoperit doar parțial ce aveam nevoie pentru a preda așa cum trebuie la clasă.....atât din vina profesorilor, a modului în care a fost organizat modulul psihopedagogic, destul de formal, dar și din vina mea, nu am acordat atenție, a fost o materie marginală, am făcut acolo ca fie făcut....partea practică a fost mai mult fie bifată(Adrian, 39 de ani, profesor de filosofie, vechime 15 ani în învățământul preuniversitar). Partea practică, constând în predarea efectivă de materie didactică elevilor, nu este sistematic organizată, la standarde ridicate de predare. Se întâmplă astfel și pentru orele disponibile pentru predare, în școli sau alte spații destinate acestei activități, nu sunt ușor de identificat. Tocmai de aceea, includerea stagiului obligatoriu de predare de un an în Legea educației naționale, după licențiere, ca parte a dezvoltării formării inițiale, este salutar. Unul din aspectele considerate insuficient acoperite în cadrul formării inițiale este legat de psihologia elevului, a grupului, a gestionării clasei. Dincolo de conținutul materiei de predat structurat în curriculum și programa școlară actul predării la clasă implică mecanisme psiho-sociale esențiale de gestionare a unei astfel de situații care pot potența succesul transmiterii de cunoștințe, abilități sau competențe sau, dimpotrivă, îl pot inhiba. În cazul materiilor unde pregătirea de specialitate nu a avut tangență directă cu domeniul psiho-sociologiei(de exemplu limba română, matematică etc.), lipsa unei pregătiri psiho-pedagogice-sociologice adecvate se resimte. Unul dintre profesorii intervievați a subliniat acest fapt: Pregătirea profesorului, alături de pregătirea de specialitate, are nevoie și de altă pregătire, de natură psihologică. În formarea inițială acest tip de pregătire a fost foarte slabă, insuficientă. S-a pus oarecum accent pe metodologia de predare, însă nu psihologie în sine.... Pregătirea psihologică adecvată ne-ar scuti de foarte multe probleme.(Mariana, profesoară de limba română, 10 ani experiență în învățământul preuniversitar). Întrebată cum a reușit acopere această lipsă, res ­pondenta a răspuns și-a dezvoltat cunoștințele și abilitățile psihologice mai degrabă în manieră autodidactă, citind cărți de specialitate și urmând anumite cursuri, neacreditate însă. Așa cum am arătat, Legea educației naționale impune acumularea a 90 de credite netrans ­ferabile la fiecare 5 ani de carieră academică, după obținerea definitivatului. Pentru asta, însă, cursurile urmate trebuie acreditate. Unii profesori intervievați au semnalat însă faptul nu întot ­deauna acreditarea asigură automat calitatea cursurilor furnizate. 12