GABRIEL BĂDESCU| OANA NEGRU-SUBŢIRICĂ| DANIELA ANGI| CLAUDIU IVAN PROFESOR ÎN ROMÂNIA. CINE, DE CE, ÎN CE FEL CONTRIBUIE LA EDUCAȚIA ELEVILOR ÎN ȘCOLILE ROMÂNEȘTI? Profesori și școli din perspectiva datelor statistice Analiza comparată a datelor privind sistemele educaționale din țări diferite arată cu claritate că școala românească are o finanțare deficitară și ineficientă. Astfel, România finanțează cel mai puțin educația dintre toate țările din Uniunea Europeană, atât în valori absolute, cât și relative (proporții din PIB). În condițiile în care Legea Educației Naționale obligă la alocarea a cel puțin 6% din PIB, valorile alocate în ultimii ani, precum și cele proiectate pentru următorii ani în documente oficiale, precum„Programul de Convergență al României(2015-2018)”, nu depășesc nici 3% viii . Finanțarea precară conduce la salarii scăzute, fapt care contribuie la atractivitatea scăzută a profesiei de profesor. Problematica salarizării din sistemul de învățământ are un istoric lung în dezbaterile publice din România și continuă să reprezinte un punct nevralgic pentru o mare parte a cadrelor didactice. Un studiu recent indică faptul că cea mai mare parte a profesorilor din România consideră că în primul rând”un salariu mai mare” ar putea spori atractivitatea meseriei de profesor(European Commission 2013a, 45), alte aspecte menționate ca importante fiind”un statut social mai bun” și, respectiv,”un număr mai mic de elevi/clasă” (European Commission 2013b, 66). Un alt studiu arată că„în România, ca și în multe alte țări europene, există preocupări legate de faptul că criteriile scăzute de admitere combinate cu salariile mici au transformat profesia didactică într­una mai puțin atractivă”(Kitchen et al 2017, 139). Cel puțin la fel de important este un fapt insuficient discutat în spațiul public: diferențele dintre veniturile cele mai mici și cele mai mari în învățământul preuniversitar sunt cele mai mari din Uniunea Europeană, având un raport de peste 1 la 3, față de 1 la 1.5 în medie în celelalte țări UE ix . Noua grilă de salarizare pentru învățământ ce este aplicată de la 1 august 2016 a constituit un pas înainte prin faptul că veniturile mici au crescut, în medie, cu valori procentuale mai mari decât veniturile mari x . Din păcate, însă, creșterea pentru profesorii la început de carieră a fost modestă, de doar 5% pentru învățământul preuniversitar, respectiv de 4,7% pentru învățâmântul superior, mult sub valorile de creștere pentru angajații cu o vechime de 6-10 ani(21,9% pentru preuniversitar, 16% pentru învățământul superior). Astfel, chiar și după mărire, salariul unui profesor debutant cu studii superioare este de 54% din salariul mediu pe economie, cu doar 10% mai mare decât salariul minim pe economie(Figura 1). Un profesor care a obținut gradul 1, cel mai înalt din sistem, poate egala salariul mediu pe economie, dar dacă vechimea sa în învățământ trece de 20 de ani. Merită observat și că salariul mediu pe economie este calculat pentru toți angajații, indiferent de nivelul pregătirii profesionale, în timp ce marea majoritate a profesorilor au studii superioare. 4