CARMEN MOLITOR| EXPLOATAREA CA MODEL DE AFACERI 1. Sumar executiv: Un con de lumină în zona obscură a exploatării lucrătorilor în Germania Din totdeauna, o parte a universului muncii s-a a at în umbră: în special pe șantiere și în gospodării, munca informală,»la gri«, nu a putut niciodată eradicată. De curând însă, pe piața germană a muncii a mai apărut o zonă obscură, de o factură cu totul nouă. Ea se bazează pe exploatarea sistematică a lucrătorilor din Europa Centrală și de Est. Munca informală modernă se sprijină pe subcontractare, pe contracte cu agenți de muncă temporară și pe lucrători detașați, ind organizată transfrontalier de către rme cu pro t substanțial. Angajatorii plătesc într-adevăr – cel puțin la cote reduse – impozitele și contribuțiile sociale datorate, pentru a evita să intre în con ict cu legea, dar caută constant căi de a reduce la minim salariile plătite în realitate lucrătorilor. Drepturile acestora, protecția socială, sănătatea și plata echitabilă au devenit irelevante în această lume. Prezentul studiu aruncă un con de lumină asupra acestor nișe clandestine ale pieței muncii din Germania. El prezintă practici ale dumpingului social și salarial, cu care lucrătorii mobili din țările Europei Centrale și de Est se confruntă în Germania în mod curent, atunci când sunt detașați din propria țară, când sunt plasați de agenții de muncă temporară, când prestează activități independente ctive sau lucrează sub contracte de antrepriză. Exemplele prezentate arată cum în numeroase domenii economice, alături de universul bine protejat social, legal și salarial al celor cu un loc de muncă x și stabil, poate coexista o lume paralelă a exploatării. Pe deasupra, cine se răzvrătește în această lume și își pierde locul de muncă, cade și prin plasa sistemului de protecție socială al Germaniei bogate, ajungând fără venituri în stradă. Un sistem bazat pe faptul că nimeni nu se împotrivește Sistemul exploatării se bazează pe faptul că lucrătorii străini ajunși în Germania – în special cei detașați fără 1. Studiul are la bază interviuri realizate de autoare în al doilea semestru al anului 2014. Cazurile descrise au fost fie anonimizate, fie au apărut sub o formă sau alta deja în public. un contract german – nu au posibilitatea realistă de a se apăra împotriva acestor practici. Cei ce-și agresează lucrătorii riscă rar consecințe juridice palpabile. Cele mai multe forme de ocupare descrise în acest text sunt cel puțin pe hârtie legale sau aproape nesancționabile, chiar dacă implică condiții de muncă și de salarizare la limita sclaviei. Studiul nu se referă sub nicio formă la persoanele ocupate ilegal, al căror statut de ședere este incert. El descrie situația unor persoane detașate formal corect din țara lor, crezând că se a ă în raporturi»legale« de muncă – deși nu există întotdeauna un contract de muncă în formă scrisă. De multe ori intermediarii, angajatorii sau contractorii din țara lor se folosesc de toate tertipurile juridice și portițele legale pentru a plăti acestor oameni cât mai puțini bani și a pro ta cât mai mult de pe urma muncii acestora. Cine analizează diferitele exemple din practică, poate constata cu cinism în lumina situației juridice actuale că exploatarea lucrătorilor din statele cu nivel salarial redus a ajuns astăzi în Germania un model de afaceri, pentru care mult prea rar există consecințe juridice. Chiar și în puținele cazuri, în care un angajator este tras la răspundere pentru furtul sistematic din salariu de o instanță germană specializată pe dreptul muncii, tot el ajunge să mai facă pe deasupra și ceva pro t: procesele se încheie de regulă cu un acord între părți, iar compensațiile plătite de cel vinovat de fraudă salarială sunt mai mici decât suma datorată în cazul plății corecte a salariului lunar. Frauda salarială sistematică este privită de regulă ca o problemă personală a lucrătorului individual. Nu există o autoritate centrală, pe care lucrătorii străini a ați în Germania să o poată sesiza cu plângeri împotriva angajatorilor. Autoritățile de control au prea puțin personal, sunt prea puțin prezente, iar atunci când controlează companiile, prima lor atribuție este de a colecta impozitele și contribuțiile sociale datorate statului german. Deoarece de multe ori nu pot controla decât legalitatea și valabilitatea actelor, neavând posibilitatea unor veri cări mai aprofundate, se ajunge rar la sancționarea unor rme inventive în practicile de exploatare. La o primă vedere, raporturile de ocupare respectă de multe ori legea. Pe hârtie, chiar și lucrătorii agresați declară 2