CARMEN MOLITOR| EXPLOATAREA CA MODEL DE AFACERI Sindicaliștii pledează pentru un »drept la consiliere« Vicepreședinta DGB, Annelie Buntenbach, pledează pentru un»drept la consiliere« pentru cei care sosesc în Germania:»A-ți cunoaște drepturile, este ocondiție esențială pentru a putea să ți le impui apoi.« Proiectul pilot»Faire Mobilität« se încheie în octombrie 2015. DGB susține prelungirea sa: »Păstrarea și extinderea acestei rețele este o misiune comună a statului federal, a Landurilor și a administrației locale, a UE și desigur și a sindicatelor«, subliniază Buntenbach.»Mi se pare absolut obligatoriu să găsim o soluție pentru o nanțare solidă. De aceea cerem de la BMAS un program comun al statului federal și al Landurilor, prin care să se armonizeze activitatea de la diversele niveluri mai bine decât până acum. Pentru ca în faza de tranziție, structurile create prin»Faire Mobilität« să nu e în pericol, vom solicita o prelungire a proiectului până la sfârșitul anului 2017.« 1.2 Riscurile formelor de ocupare pe termen scurt Exploatarea lucrătorilor mobili din străinătate are loc sub multe forme de ocupare.»S-a demonstrat că un factor de risc este durata ocupării«, a rmă Michaela Dälken, autoarea studiului»Mobilitate echitabilă fără frontiere?(Grenzenlos faire Mobilität?)« și șefă a centrului de competențe Mobilitate Globală și Securitate Socială(Globale Mobilität und soziale Sicherheit) de la Düsseldorf.»Pentru lucrătorii care muncesc doar pe termen scurt(până la doi ani, ind de multe ori rotiți) în Germania, riscul de exploatare este deosebit de ridicat. Acest lucru se observă mai ales la lucrătorii detașați, cei intermediați de agenții de muncă temporară sau angajați de subcontractanți, dar se întâmplă și la cei cu activități independente, dacă e vorba de o activitate ctivă.« Formele de ocupare precum munca transfrontalieră prin agent de muncă temporară, contracte de antrepriză și altele similare sunt concepute ca forme tranzitorii, pe termen scurt. Legiuitorul permite de aceea doar derogări limitate ca timp de la obligațiile de plată aplicabile lucrătorilor angajați într-o companie. După ce expiră aceste termene, toți lucrătorii rmei ar urma să e tratați egal. Dar de fapt, angajatorii caută căi de a eluda această obligație – și le găsesc. De exemplu, ei concediază lucrătorii străini cu puțin timp înainte de expirarea respectivelor termene legale sau le schimbă statutul doar de formă. Lucrătorii iau o scurtă pauză de ocupare, se întorc pentru câteva săptămâni în țara lor, sunt trimiși să muncească la alte subsidiare – iar apoi revin în nal de unde au plecat. Deseori nici lor nu le este clar statutul real pe care îl au- și nu știu ce drepturi și obligații decurg din el. Condițiile convenite se modi că abuziv Incertitudine creează și lipsa de consistență a contractelor încheiate. De multe ori, condițiile convenite încă din țara de origine se modi că arbitrar la începutul angajării în Germania: S ubit, lucrătorii trebuie să acopere cu o mare parte din salariu costuri de cazare și transport la locul de muncă, despre care nu era vorba la încheierea contractului. Că locuința este oferită de angajator, iar chiria se oprește din salariu poate părea de la distanță o soluție practică. Dar această variantă devine o problemă când lucrătorul se confruntă cu condițiile umilitoare ale unor dormitoare colective sau ale unei locuințe comune supraaglomerate, obligat să plătească chirii la limita speculei. Situația devine fatală în cazul unei concedieri – lucrătorul nu-și pierde doar locul de muncă, ci și acoperișul de deasupra capului. Salariul de bază e mic, dar diurnele sunt mari Problematică este și plata: deseori, lucrătorii detașați negociază în țara de origine un salariu de bază foarte mic și o pondere mare a diurnelor(20%: 80%) pentru munca din Germania. Ei își fură însă astfel singuri căciula, pentru că asigurările sociale se calculează pornind de la salariul de bază. Lucrătorii detașați contribuie astfel în urma activității lor din Germania cu o sumă foarte mic ă la pensia din țara de origine. Acești bani le vor lipsi de la protecția socială. În plus, diurnele nu sunt reglementate prin lege(altfel decât, în Polonia, de exemplu) și variază în funcție de criterii netransparente. Pentru mulți agenți de muncă temporară cu activitate transfrontalieră este o practică uzuală, ca după o concediere să nu se mai plătească ultimul salariu datorat- rmele își asumă riscul de a date în judecată, știind cât de anevoioasă este calea justiției. 5