CARMEN MOLITOR| EXPLOATAREA CA MODEL DE AFACERI Empen. Văta în acest sistem al subcontractanților sunt în general șe de echipă din aceeași țară, vorbesc aceeași limbă și folosesc un ton dur.»Se comportă ca niște mici stăpâni, care își pot permite orice. Fac să dispară documente, cereri de concediu și nu dau mai departe documentația pentru salarii.« Acești șe de echipă au un avut un rol negativ și într­un alt caz al lui Empen, în care au fost implicați trei lucrători polonezi de la secția de împachetare a unui mare procesator a at la sud de Oldenburg. O cunoștință de acasă le făcuse speranțe Grazynei P. și încă unei persoane din Polonia, povestind că pentru ei toți ar exista perspectiva unui loc de muncă legal în industria germană a cărnii. Li s-a făcut legătura cu doi șe de echipă polonezi de la rma respectivă, iar cei trei s-au dus la fabrică. Odată ajunși în Germania, șe i de echipă nu le-au mai răspuns la telefon, și nici de muncă nu au primit pentru început. Timp de trei săptămâni au trăit din economii. Apoi evenimentele s-au precipitat: de azi pe mâine o șefă de echipă le-a cerut să se prezinte la muncă în fabrică. Au început activitatea la secția de împachetare fără instructajul obligatoriu din partea direcției de sănătate publică, fără încălțămintea de protecție prevăzută și mai ales fără un contract de muncă în scris, au povestit cei implicați. Se stă la muncă până e totul gata Lucrătorii erau obligați să muncească zilnic până era totul gata – ceea ce dura de obicei între 12 și 14 ore. Nu știau la ce rmă erau de fapt angajați și dacă erau înregistrați la asigurările sociale. De mai multe ori au cerut un contract, dar șe i de echipă refuzau. După două săptămâni, cei trei au oprit lucrul. Într-o primă fază nu au văzut niciun ban pentru turele lungi, de noapte și la sfârșit de săptămână, și au plecat înapoi în Polonia cu mâna goală. Cu sprijinul sindicatului din industria alimentară și gastronomie(NGG) și al Centrului de consiliere»Faire Mobilität« de la Hamburg au inițiat procedura de obținere a salariului restant, iar cu o întârziere de zece luni și-au primit până la urma și banii. În această zonă incertă lucrătorii nici nu știu foarte bine ce salariu li se cuvine exact. Jochen Empen știe de multe cazuri, în care lucrătorii nu primesc o șă de salariu clară. Rămâne obscur dacă și ce fel de contribuții la asigurările sociale le-au fost plătite în țara de origine, ce a plătit clientul din Germania și din ce elemente se compune de fapt salariul. Metode murdare cu acte de concediere Foarte per de sunt și trucurile folosite de angajatori pentru a se descotorosi rapid de lucrători. Empen povestește o întâmplare de la un procesator de carne din nordul Germaniei. Acolo lucra un polonez cu un contract de muncă încheiat cu o rmă din Germania. Lucrătorul împacheta produse nite de carne în cutii și câștiga pe oră 6,80 euro plus un euro bonus, dacă încărca un anumit număr de paleți într-o anumită perioadă de timp. După câteva luni, angajatorul i-a comunicat verbal că îl concediază. Polonezul a trebuit să semneze un document în limba germană, pe care nu putea să-l citească, neștiind limba. El a presupus însă că este vorba de o con rmare în scris a concedierii. În realitate însă, el semnase un contract german de anulare, prin care se consideră stinse toate creanțele față de rmă și persoana renunță la dreptul de a contesta contractul. Practic, el își anulase singur dreptul de a primi alocația de șomaj ALG I. Firma respectivă era cu un pas în insolvență și dorea să scape repede de angajați. În aceste situații, prezentarea la semnat a unor asemenea formulare e o practică des întâlnită, spune Empen.»În alte situații, oamenilor li se dau la semnat contracte de anulare încă din momentul semnării contractului de muncă. Nu mai rămâne decât să completeze data.« 2.6 În construcții: frauda salarială ca model de business și liera slovenă Pe șantierele din Germania se aplică deja din 1996 salarii minime stabilite cu titlu obligatoriu prin contracte colective: muncitorii necali cați primesc în prezent minim 11,95 euro, cei cali cați 13,95 euro. Un pas util – dar care folosește în practică doar atunci când salariul negociat este și cel plătit în realitate. Se întâmplă destul de des ca banii să e plătiți doar parțial sau deloc. Angajatorii virează în contul muncitorilor doar atât cât e nevoie ca să poată supraviețui – și uneori nici măcar atât. 16