CARMEN MOLITOR| EXPLOATAREA CA MODEL DE AFACERI lucrători. De exemplu la diurnele de înnoptare:»În contract scrie că lucrătorii primesc 40 de euro diurnă pentru ecare înnoptare la locul de muncă«, spune Kempter.»Șoferii înțeleg de aici că vor primi această sumă forfetară ori de câte ori au rămas peste noapte la locul de muncă. Dar în nal li se plătesc doar 12 euro pentru zilele libere, indiferent dacă pleacă acasă sau rămân la locul de muncă.« Legea germană a muncii prin agent de muncă temporară(Arbeitnehmerüberlassungsgesetz ­AÜG) protejează lucrătorii din multe puncte de vedere. Ea prevede de exemplu că aceștia au dreptul la un salariu plătit de agent și pentru perioadele în care nu există o comandă pentru ei. Pentru lucrătorii temporari din domeniul transportului și logisticii, realitatea arată de multe ori foarte diferit.»Cea mai mare problemă o avem cu perioadele neacoperite de comenzi«, arată Kempter.»Dacă sunt lucrător temporar, iar într-o zi agenția nu mă trimite nicăieri, salariul pe acea zi mi se cuvine totuși. Dar rmele eludează această prevedere, obligând oamenii să depună cerere de concediu de odihnă pentru acele zile fără comenzi sau să ceară recuperarea zilelor libere.« Impunerea de pauze lungi la popasurile de pe autostradă Creativitatea în economisirea de cheltuieli nu se epuizează cu aceste metode: pentru a face economie de combustibil, unii șoferi de camion sunt obligați să rămână pe loc până apare o nouă comandă. Se poate astfel întâmpla să rămâne cu zilele sau chiar cu săptămânile în popasurile de pe autostradă, li s-au plâns șoferii de camion unor consiliere de la»Faire Mobilität«, a ate în misiune la o benzinărie de pe autostrada A 81. Ei au relatat că angajatorul controlează bonurile de combustibil și îi acuză că au consumat prea mult. La următorul decont, această »risipă« li se reține din salariu. Se pare că este de asemenea uzual ca angajatorul să ceară șoferilor să depășească timpul maxim legal de condus și se oferă să preia el eventualele amenzi.»Noi îi sfătuim să nu facă așa ceva«, spune Kempter, care este și jurist. »Șoferii își riscă permisul și astfel slujba.« Nu doar șoferii de camion, ci și șoferii străini de pe micile dube ale rmelor de logistică vorbesc de experiențe negative. Mai ales în domeniul livrării de corespondență și pachete prin șoferi abundă contractele de antrepriză, activitate independentă ctivă și un desiș impenetrabil de subcontractanți și sub-subcontractanți, menționează Katarina Frankovic, o colegă a Dorotei Kempter. Ea a observat procedura la rma TNT: gigantul din domeniul logisticii a încredințat livrarea de pachete în anumite regiuni unui subcontractant german. Acest mic întreprinzător nu a livrat personal niciodată vreun pachet, ci a subcontractat la rândul său livrările din câte o regiune către alți trei șoferi, cu care avea un contract de antrepriză. Pentru a primi slujba, cei trei au trebuit să se înregistreze ca PFA și gurau astfel în acte cu activități independente. Pentru a putea îndeplini contractul, ei lucrau practic non-stop. Subcontractantul nu-i plătea cu lunile, îi supunea la presiuni și îi avea la mână prin faptul că le oferea cazarea. Trucuri la înregistrarea ca PFA »Mulți croați au între timp senzația că acest PFA este pur și simplu o formă specială de angajare«, explică Frankovic. O perspectivă, pe care angajatorii chiar vor să le-o inoculeze. Mulți dintre cei cu activități independente ctive, pe care Frankovic îi consiliază, nu conștientizau în ce situație intrau și că urmau să plătească impozite și asigurări sociale și de sănătate. Nu este nici măcar limpede pentru toți că din poziția de PFA trebuie să emită facturi către șe i lor pentru serviciile prestate. De acest lucru pro tă însă angajatorii:»Aceștia tărăgănează plata, iar când vin plângeri spun că nu au primit facturi până la acel moment«, mai povestește Frankovic. Ea cunoaște cazuri în care persoane cu activități independente ctive habar nu aveau că se adună din ce în ce mai multe datorii la fondurile sociale. Ei nu plăteau contribuțiile sociale pentru că nu știau că datorează ceva.»Avizul de plată de la casele de asigurări de sănătate și de pensie venea abia după un an, pentru că sediul de PFA era înregistrat pe adresa angajatorului. Oamenii nici nu văd corespondența.« Când aceste cazuri ajung în instanță, se constată frecvent că de fapt nu era vorba de o activitate independentă, ci de un raport normal de muncă. 8