CARMEN MOLITOR| EXPLOATAREA CA MODEL DE AFACERI conducerea are mare grijă să reducă la maxim cota de accidentări în cadrul personalului x. Mult prea puține consideră însă că ar intra în atribuțiile lor să veri ce ca și la prestatorii lor să apară cât mai puține accidente. Fără perspectivele unui post mai bun – oameni în capcana detașării Munca precară nu servește nici măcar ca trambulină spre o activitate mai bine plătită: cine vine – de exemplu – ca lucrător din Ungaria, adus de un agent de muncă temporară, nu ar trebui să-și facă iluzii că dacă muncește foarte bine va preluat de companie. »Niciun client sau antreprenor general nu ar prelua pe cineva de la un agent de muncă temporară«, subliniază Sepsi.»De altfel le este interzis prin contract să facă așa ceva. Dacă ar recruta oamenii pe această cale, ar dăuna intereselor agentului de muncă temporară.« Și oricum – din considerente nanciare, nici nu există interesul unei preluări ulterioare a lucrătorilor, pentru că nimeni nu va angaja un om cu mai mulți bani, dacă îi poate cumpăra mai ieftin munca.»Cine încearcă să obțină o angajare la compania clientului, va foarte repede amenințat sau concediat de rma la care este angajat. Asta e foarte clar«, spune Sepsi. În această ramură, lucrătorii detașați din Europa Centrală și de Est trăiesc deseori izolați în mari spații de cazare colective, între colegi și conaționali, și nu au mai deloc contact cu germanii.»Mulți dintre acești oameni nu vorbesc germana – iar nici antreprenorul, nici rma de antrepriză nu și-ar dori acest lucru«, crede Sepsi.»Astfel, ei de multe ori nici nu se pot plânge cu adevărat de condițiile rele în care muncesc, pentru că nu găsesc forurile potrivite.« »Firma poate zice oricând: de mâine nu mai am nevoie de tine« Lucrătorii detașați de rmele de antrepriză și care prestează servicii industriale auxiliare nu se a ă sub un contract de muncă german, ci sunt angajați în țara lor de origine sau într-o țară terță – în funcție de sediul rmei care i-a recrutat.»Ar putea de exemplu români, care muncesc pentru o rmă înregistrată în Slovacia«, explică Sepsi.»Cu acest statut, ei aproape că nu au drepturi legale. Nu pot invoca plata salariului în Germania și nu au nicio protecție împotriva concedierii.« Această protecție împotriva concedierii abuzive nu există decât în țara în care are sediul angajatorul lor – iar protecția se aplică doar contactului de muncă, nu și pentru detașare.»Firma poate într-adevăr să zică oricând: de mâine nu mai am nevoie de tine, poți să pleci.« La fel de uzuală în cazul detașării este și lipsa unei asigurări complete de sănătate. Lucrătorii vin cu carduri europene de asigurare, destinate de fapt turiștilor cu o urgență medicală în străinătate. Sepsi a a at că medicii din Germania au devenit foarte precauți în a mai accepta aceste carduri, pentru că se tem că vor rămâne cu cheltuielile de tratament nedecontate. Ei îi tratează pe lucrătorii detașați doar dacă aceștia plătesc în avans.»Asta înseamnă că de fapt oamenii pur și simplu nu pot merge la medic, decât dacă e o urgență acută. Este o mare problemă pentru mulți.« 2.4 Îngrijirea: metode uzuale de exploatare la îndemâna omului obișnuit Numai în domeniul îngrijirii la domiciliu, specialiștii estimează că există peste 150.000 de oameni ocupați ilegal, dintre care unii sunt exploatați. Un semnal clar pentru o problemă structurală: puține familii își pot permite cheltuielile pentru o îngrijire standard la domiciliu, așa că sunt angajate femei din Polonia, Bulgaria sau România, dintre care multe nu au pregătire de specialitate și abia vorbesc germana. De la ele se așteaptă o preocupare constantă și cuprinzătoare față de oameni bătrâni, bolnavi, suferinzi de demență. În grija lor intră inclusiv operațiuni medicale de îngrijire de toate tipurile. Angajatorul cere o disponibilitate de 24 de ore pe zi timp de mai multe săptămâni, iar in rmierele trebuie să e de acord să doarmă în locuința și uneori chiar în încăperea pacientului. Sunt condiții pe care niciunul dintre clienți nu le-ar considera acceptabile pentru sine.»O in rmieră detașată prestează de fapt ce ar trebui să facă trei persoane«, rezumă Dr. Sylwia Timm, consilieră la proiectul»Faire Mobilität« din Berlin. 11