CARMEN MOLITOR| EXPLOATAREA CA MODEL DE AFACERI 2.2 Industria de componente auto: ora de lucru încetează după ce ai prelucrat 200 de piese Contractele de antrepriză au devenit și pentru rmele din industria de componente auto o metodă populară, pentru a ocoli salariile impuse prin contractele colective și a produce mai ieftin – în special, de când s-au impus ca principii Equal Pay și Equal Treatment pentru lucrătorii intermediați prin agenți de muncă temporară. Companiile reduc personalul x, protejat de un contract colectiv și externalizează întregi procese de fabricație, pentru a reduce cheltuielile cu personalul. Apar astfel zone cu mare risc de dumping salarial și social chiar în curtea din spate a unor companii, care-și plăteau de obicei bine lucrătorii. Unul dintre cele mai mari cazuri întâlnite de Katarina Frankovic și Dorota Kempter la centrul lor de consiliere, a fost cel al companiei Binder din Böhmenkirch, care lucrează pentru mărci premium ca Daimler, Audi, Volkswagen și Porsche. Firma croată Zagreb Montaza Vikom recrutase în Croația peste 100 de lucrători, pentru ca în cadrul unui contract de antrepriză, aceștia să polizeze, să lustruiască și să monteze pentru Binder benzi ornamentale și portbagaje de plafon din aluminiu. Sistematic se pierde o parte din orele de muncă prestate Potrivit Katarinei Frankovic, condițiile relatate de lucrătorii croați detașați erau scandaloase: timpul de lucru nu se înregistra electronic, ci manual, de către un șef de echipă de la Montaza-Vikom. Printre altele, muncitorii lustruiau benzi de aluminiu. Pe hârtie, ei erau plătiți la oră, dar o oră era considerată lucrată abia după ce lustruiseră 200 de benzi.»Din această cauză aveau bășici la degete, pentru că benzile de aluminiu ies erbinți din mașină. Fiind sub presiunea timpului, apucau piesele când acestea erau încă atât de erbinți, încât și mănușile erau inutile«, descrie Frankovic situația. Lucrătorii croați erau obligați să lucreze nu doar foarte repede, ci și exorbitant de mult – șase zile pe săptămână stăteau câte 10-12 ore pe zi în hală sau erau ținuți în așteptare. Când apăreau comenzi, acestea trebuiau executate foarte repede; dacă nu erau comenzi, nu primeau salariu. Croații câștigau practic la un program de muncă în acord de până la 300 de ore pe lună între 1.800 și 2.200 de euro net. Dacă erau bolnavi o perioadă mai lungă, zilele nelucrate li se scădeau din salariu, iar în mod frecvent se pierdeau pe parcurs multe dintre orele lucrate. Compania folosea lucrători detașați din Croația, care în parte munceau de ani buni pentru Binder – dar întotdeauna numai în etape de aproximativ 24 de luni. Pentru aceste perioade, rma croată putea opta să plătească doar contribuțiile mai reduse pentru asigurările sociale croate. Ulterior, rma ar trebuit să achite contribuțiile mai ridicate pentru asigurările sociale germane. Întotdeauna însă, cu puțin timp înainte de a ajunge la acest termen, lucrătorii erau duși înapoi în Croația pentru câteva luni și apoi retrimiși la Binder. Lucrătorii croați erau cazați în apropierea companiei și mergeau la muncă cu mini-autobuze.»În Croația semnaseră contracte prin care li se promitea că transportul la serviciu și cazarea vor gratuite«, spune Katarina Frankovic.»Dar au fost pur și simplu trași pe sfoară: ajunși în Germania, ei au fost nevoiți să semneze alte contracte de muncă croate, în care aceste promisiuni nu mai erau cuprinse.« Pentru ecare lucrător asta însemna 340 de euro mai puțin pe lună:»Patul într-o cameră cu două sau trei persoane costa 220 de euro pe lună, iar pentru drumul cu autobuzul de la cazare la locul de muncă se mai rețineau 120 de euro«, explică Frankovic. Din păcate, totul e legal:»Firma are voie să facă toate aceste lucruri« Pentru Katarina Frankovic acesta este»un exemplu trist pentru faptul că aderarea Croației la UE este dezavantajoasă pentru lucrători«. Centrul de consiliere nu a putut face prea multe pentru lucrători, »pentru că situația era din punct de vedere juridic de o asemenea natură, încât rma avea voie să facă toate aceste lucruri«. Frankovic menționează că înainte de aderarea Croației la UE, lucrătorii croați detașați în Germania aveau o situație mai favorabilă, pentru că acordurile dintre cele două state prevedeau exact ce pot și nu pot face angajatorii, iar Agenția pentru Muncă controla foarte exact 9